Share

Jacques Salome-Povestea lui Mallodo cel neînteles

Mallodo era fiinta cea mai neînteleasa care se nascuse vreodata pe planeta Tacerii.

Poate l-ati întâlnit sau l-ati zarit în drumul vostru, pentru ca Mallodo este peste tot. De obicei este discret, nu se manifesta decât prin semne de durere relativ suportabila. Alteori însa tipa, urla, se blocheaza si refuza clar sa mai faca vreo miscare.

Trebuie sa încercam sa îl întelegem putin pe Mallodo. Este neînteles si nu se poate exprima decât prin violenta. In adâncurile

lui, este o persoana care nu prea are încredere în sine. Crede ca pentru a fi iubit, pentru a fi acceptat trebuie sa faca ceva pentru ceilalti.

Pentru ca, vedeti voi, viata lui Mallodo este plina de o multime de injunctii pe care si le atribuie el singur:

„Trebuie sa faci asta si asta.” „Nu trebuie sa faci cutare sau cutare lucru”.

La toate acestea se adauga multe alte „Trebuie sa”, toate acele fraze care îi umplu existenta.

Inca de dimineata, chiar înainte de a deschide ochii are deja pregatite mai multe fraze în minte: „Trebuie sa …”.

Mallodo are sentimentul ca nu exista decât cu acordul sau aprobarea celorlalti. Bineînteles, încearca sa se afirme uneori, dar dupa cum am spus, într-un mod violent. Deoarece sufera, ajunge sa tipe foarte tare. Limbajul lui preferat se bazeaza pe oboseala, lasitate, suferinte împrastiate din cap pâna în picioare.

Dar, în anumite momente refuza orice, totul se blocheaza. Atunci e imposibil sa-l faci sa se miste.

Mallodo a avut o copilarie, nu atât nefericita, cât plina de neîntelegeri. De exemplu, când încerca sa vorbeasca despre el, sa exprime ceea ce simtea, în noua cazuri din zece nu era înteles. O sa va dau un exemplu simplu, pe care voi îl veti întelege cu usurinta.

Când Mallodo era mic si nu îi placea supa, încerca sa îi spuna mamei sale:

Mama, nu îmi place supa, nu vreau sa o manânc …

Mama lui îi raspundea imediat:

Dar este foarte buna supa, o sa-ti dau si putin lapte sau putina smântâna sa pui în ea …

Ea îi vorbea despre supa si smântâna în timp ce el vorbea despre el însusi. Se crea astfel o neîntelegere îngrozitoare.

Era înspaimântator sentimentul acela de a nu fi înteles când vorbea, atunci când vorbea despre el! Cu siguranta credeti ca exagerez, dar

ascultati urmarea povestii.

Câtiva ani mai târziu, când încerca sa spuna:

– Mama, ma plictisesc la scoala, copiii nu se poarta frumos cu mine…

Mama lui îi raspundea:

Cum adica, nu se poarta frumos! Sunt sigura ca Nicolas si Naomi vor sa se joace cu tine atunci când si tu esti dragut cu ei. Si apoi, stii ca scoala este foarte importanta pentru tine, pentru viitorul tau, eu daca nu mi-as fi continuat studiile …

Si astfel se crea o noua neîntelegere. Mama îi vorbea despre altii, despre Nicolas, despre Naomi, despre scoala … în timp ce el încerca pur si simplu sa vorbeasca doar despre el si sa se faca înteles în sen- timentele lui: plictiseala, dezamagire, tristete … si nu era niciodata înteles.

Si toate acestea au continuat de-a lungul întregii vieti a lui Mallodo:

– Mama, tata, ati vazut bicicleta lui George, un Pegas nou nout, cu zece viteze, din otel si titan etc.

Iar începi cu bicicleta lui George, ai vazut cum arata bicicleta ta? E noua nouta, ai primit-o la ultimul Craciun ….

Si tatal lui tinea un discurs întreg despre bicicleta copilului, în loc sa-l asculte pe cel care vorbea, pe fiul sau Mallodo! Este destul de greu sa încerci sa-ti întelegi copilul atunci când acesta îti vorbeste despre el însusi!

Voiam sa va mai spun ca, în ziua aceea Mallodo stia cum primise George bicicleta sa din otel-titan. Facând economii timp de paisprezece luni, pentru a reusi sa o cumpere „singur”. Mallodo ar fi vrut ca parintii lui sa nu-i mai faca daruri” gata facute”, „cadouri afective”, cum le numeau ei, cei crescuti în anii 60. Mallodo ar fi vrut mai degraba ca parintii sai sa-i dea bani de ziua lui de nastere sau de sarbatori, deoarece, Mallodo calcula se si aflase ca, economisind treisprezece luni, ar fi putut sa-si ofere el „singur” o bicicleta frumoasa! Dorinta lui cea mai arzatoare de atâta timp.

Dar cum sa-i faca sa înteleaga toate acestea, când adultii din jurul lui Mallodo confundau totdeauna „subiectul”: cel care vorbeste, cel care vrea sa spuna ceva, cu „obiectul”, despre care se vorbeste! într-adevar, traim într-o civilizatie a obiectelor, dupa cum spun ziarele cunoscute, foarte cunoscute, se gândea Mallodo!

Adultii si în primul rând parintii se grabesc, se arunca, cu capetele înainte, cu urechile astupate, cu ochii larg deschisi, asupra a ceea ce cred ei ca au înteles.

Tata, sunt invitat la ziua de nastere a Silviei, sunt foarte fericit…

Cine mai e si Silvia asta si la ce ora se termina petrecerea? Te gândesti ca mâine mergi la scoala?

Cine l-ar fi întrebat pe Mallodo „ce reprezinta pentru el acea petrecere si mai ales ce înseamna Silvia pentru el” ?

Nu va dau decât câteva detalii, dar puteti sa va imaginati ca aceste lucruri se repetau de o suta de ori pe zi, în trei sute saizeci si

cinci de zile pe an, trei sute saizeci si sase, în anii bisecti si timp de zece, cincisprezece, douazeci sau treizeci de ani. E un lucru exasperant pentru un copil si mai apoi pentru un adult, sa traiasca pe planeta Tacerii, planeta neîntelegerii!

Fiindca majoritatea oamenilor de pe acea planeta functioneaza asa. Chiar si Mallodo, de altfel, deoarece nimeni nu îl învatase sa comunice. Nimeni nu îl învatase ce înseamna „sa pui în comun ceva”. Cum ati vrea sa nu se simta neînteles? Nimeni nu îl învatase sa nu confunde subiectul si obiectul în materie de comunicare.

Dar ceea ce era cel mai îngrozitor pentru Mallodo era faptul ca, devenit adult, credea ca este înteles cel putin de cea pe care o iubea

si de care se simtea iubit. Si dintr-o data, lucrurile au început sa mearga foarte prost. în sensul ca Mallodo nu întelegea de ce nu era

înteles.

Intr-o seara, întorcându-se acasa (ce cuvânt frumos!), a îndraznit sa spuna:

– Nu mi-e cald, mi-e cam frig la spate …

Si iubita lui i-a raspuns:

– Dar aerul conditionat este fIxat la 24 grade C.

Ceea ce însemna ca ar fI trebuit sa-i fie cald, deoarece termometrul arata o temperatura ridicata.

Totul se întâmpla în viata lui Mallodo ca si cum nu ar fi fost posibil sa-si exprime propriile sentimente, trairile sale, fara sa stârneasca o respingere, un refuz, o neîntelegere, pe scurt, o lipsa de comumcare.

In acelasi timp si el îsi dadea seama ca functiona la fel, dupa acelasi sistem.

Seara, când îsi dorea sa faca dragoste cu sotia sa, nu suporta ca ea sa nu vrea acelasi lucru.

– Nu este normal, înseamna ca nu ma iubesti, nu ai chef niciodata, esti frigida, esti la fel ca mama ta …

Nici el, în astfel de momente nu stia sa asculte si sa înteleaga ceea ce simtea celalalt.

O data au petrecut împreuna un week-end de trei zile la Venetia.

El s-a bucurat foarte mult. Iar când a vrut sa povesteasca despre asta în fata prietenilor, sotia sa a spus:

– Nu m-am plictisit niciodata atât de mult, batea un vânt umed, nu a fost soare decât în ziua în care am plecat, eu aveam chef sa ramân la hotel si sa citesc, departe de copiii mei, în sfârsit în liniste, iar el ma târa dupa el pe jos si în gondola prin toate colturile Venetiei, o dupa-amiaza întreaga am stat pe o insulita sa ne uitam la morminte … A fost oribil!

Auzind cele spuse de sotia sa, lui Mallodo nu-i venea sa creada.

Si în cazul multor altor evenimente, fiecare dintre ei avea sentimente diferite, dar nu accepta sa recunoasca trairile celuilalt, atât erau de diferite de cele personale.

Nu voi insista mai mult asupra vietii lui Mallodo cel neînteles.

Cred ca voi m-ati înteles.

Într-adevar, Mallodo este însotitorul nostru cel mai familiar.

Traieste in fiecare dintre noi si apare în momentul în care nu ne mai respectam pe noi insine.

De fapt, am putea sa-l consideram pe Mallodo un prieten. De fiecare data când apare, încearca sa ne spuna, în felul sau:

Atentie, exista un conflict în tine, nu un conflict cu celalalt, ci un conflict cu tine însuti. Fie nu te-ai respectat, fie ai vrut sa-i faci pe plac celuilalt, renuntând la propria ta placere, uitând propriul tau proiect.

Mallodo foloseste o multime de trucuri foarte iscusite, dureroase de altfel, pentru a ne spune:

Asuma-ti riscul de a te afirma, renunta la nevoia ta bolnavicioasa de a fi aprobat, de a cauta acordul celuilalt în tot ceea ce faci sau nu faci. Asuma-ti riscul de a fi mai mult tu însuti …

Va spun toate acestea pentru ca l-am cunoscut bine, la fel de bine ca si pe varul sau, Maldedo. Va transmit în încheiere mesajul cel

mai important al lui Mallodo cel neînteles:

Îndrazneste sa te respecti ramânând în acelasi timp în acord cu tine însuti!

Morala: Asculta-ti copilul, intelege-l, poarta-te ca atare, daca vrei ca mai tarziu si el sa inteleaga alte persoane!

Fa-ti copilul fericit pentru a deveni un adult implinit!

Cuvintele „trebuie sa” nu au ce sa caute in vocabularul unei mame.

Nu te astepta sa faca ceea ce nu ai facut tu!

Da-i voie sa decida, nu-l forta sa face ceea ce nu vrea!

Accepta-i refuzurile si fii alaturi de el in toate momentele!

 

Daca ti-a placut articolul, distribuie-l, ca sa-l vada si prietenii tai.

Te astept cu drag si pe Pagina mea de Facebook, like-ul tau imi va umple  sufletul de bucurie.

 

 

 

Sursa foto

Facebook Comments
Share