Share

Traim timpurile in care dorinta se materializeaza mai repede decat oricand, putem avea aproape orice, dar cu cat obtinem mai mult, cu atat ne simtim mai goi pe interior.

Am ajuns la performanta de a obtine lucruri materiale multe si intr-un timp foarte scurt, acumulam tot ce credem ca ne face fericiti, iar dupa ce obtinem, placerea dispare si ne dam seama ca fericirea a fost temporara, astfel ca pornim in goana dupa altceva.

Avem casa plina, stomacul plin, lucruri care ne prisosesc,  dar inimile sunt atat de goale.

Incercam sa umplem golurile sufletului, cu lucruri materiale si cu cat acumulam mai multe cu atat mai dezorientati ne simtim.

Planeta nu a fost niciodata mai abundenta decat acum, oamenii nu s-au bucurat niciodata de atata imbelsugare materiala ca acum si totusi gradul de nefericire a crescut exponential.

Omul din pestera se bucura pentru ca a gasit hrana si pentru ca femeia i-a mai nascut un prunc. Iar bucuriile din lucruri marunte erau zilnice si ii faceau viata frumoasa.

Omul din 2017 se bucura cand acumuleaza, cand obtine mai mult decat vecinul, cand castiga ceva ce era destinat altcuiva, se bucura pentru orice victorie individuala, netinand cont de Legea echilibrului.

Omul din pestera umbla gol, dar avea o inima plina, omul contemporan umbla imbracat in lucruri fine si cu desertaciune in suflet.

Valoarea sta in ceea ce detii la exterior, nu in ceea ce scoti din interior, asa cum ar fi normal !

Cerem atat de mult Universului, dar daruim atat de putin, incat dezechilibram totul in jurul nostru.

Cei mai buni vanzatori ai lumii, au vorbit dintotdeauna despre echilibrul dintre cerere si oferta, Creatorul ne-a invatat ca putem atinge fericirea, cand atingem echilibrul dintre A PRIMI si A DARUI si totusi suntem repetenti la acest capitol.

De ce oare simtim sufletul atat de gol, desi avem viata atat de plina?

Creatorul este cel care ne ofera, iar noi, cei creati, suntem cei care primim, ne bucuram pe moment, apoi ne plictisim, incepem din nou cautarea si alergatura dupa altceva, obtinem si iar ne plictisim, astfel ca ne trezim alergand toata viata, acumuland, uitand sa ne bucuram de calatoria in sine, uitand sa ne oprim in fiecare statie, uitand sa daruim, uitand sa ne iubim.

Este drept ca traim timpurile in care foarte multi oameni s-au trezit si au inteles de unde vine fericirea, dar oare cati dintre noi sunt inca adormiti, refuzand sa se trezeasca?

Ego-ul este cel care omoara sufletul, nelasandu-ne sa daruim, emitem pretentii si cereri, Universului si celor din jur, fara a darui mai nimic in schimb.

Asa cum gandurile se impart in doua categorii, unele cu vibratii joase, altele cu vibratii inalte, la fel se intampla si cu dorintele, toate dorintele materiale sunt de fapt dorinte joase, in timp ce dorintele bazate pe daruire si iubire sunt dorinte cu vibratii inalte.

Avem in jur oameni, care ne trag de maneca si ne arata scara pe care sa urcam, alegem sa face cativa pasi stangaci dar promitatori, insa dupa cateva trepte, ne impiedicam si decidem ca este mult prea greu pentru noi.

Sufletul striga in noi, indemnandu-ne sa daruim iubire, dar Ego-ul este mult mai puternic, iar rasunetul lui este asemeni ecoului care se intoarce ca un bumerang, care-ti umple urechile si creierul cu intrebarea: De ce sa daruiesc eu, cand este atat de bine sa primesc si atat?

Si atunci cand decidem sa daruim ceva din ce avem, o facem intotdeauna cu un interes, asteptand ceva la schimb.

Iti dau ceva, dar tu trebuie sa-mi dai altceva la schimb sau macar sa-mi multumesti pentru ce ti-am dat.

Din pacate, legea daruirii este atat de prost inteleasa.

Decat sa dai, asteptand sa ti se dea, mai bine nu mai da nimic!

Iubirea se ofera dezinteresat, singura si cea mai pura iubire, este iubirea mamei pentru bebelusul ei! Atentie! Am spus pentru bebelus si nu pentru copil, deoarece si iubirea mamei se denatureaza atunci cand copilul creste, se conditioneaza, se limiteaza, ajungand sa-i daruiasca ceva doar cand acesta face ceva bun la schimb.

Bucuria obtinerii unui lucru, tine atat timp cat lucrul este nou.

Bucuria daruirii iti umple goliciunea sufletului.

Imginati-va o mama care-si alapteaza pruncul.

Ea ii satisface o nevoie fiziologica, astfel bebelusul obtine o stare de bine, pe masura ce i se umple stomacelul, insa mama obtine o stare imensa de fericire, vazandu-si pruncul cum suge, iar aceasta fericire nu se micsoreaza odata cu saturatia copilului, dimpotriva creste, pentru ca este fericirea daruirii.

Cat poate fi de greu, sa incercam macar pentru o zi sa daruim fara a astepta nimic la schimb?

Putem incerca sa daruim, dar ce anume daruim?

Daruim intotdeauna din ceea ce avem, suntem cei mai buni in a darui lucruri materiale, deoarece avem din destul.

De ce suntem stangaci in a darui iubire?

Pai de unde s-o luam?

Daca inimile ne sunt goale,daca nu stim sa ne iubim pe noi insine si sa ne respectam valorile interioare, de unde sa daruim iubire celorlalti?

Si cand spun sa ne iubim pe noi, nu inseamna sa devenim egoisti, ci sa ne umplem fiecare celula cu iubire si apoi sa impartim din ea.

Atunci cand imparti ceva cu cineva, acel ceva se imputineaza.

Paradoxal inca, cand imparti iubirea cu cineva, se inmulteste.

Creatorul ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui, insa ne-a dat cea mai grea lectie de invatat, aceea de a darui precum daruieste el, fara a astepta ceva in schimb de la noi.

Printre prioritatile zilnice, trecute riguros in agenda sau in ganduri, ce-ar fi daca astazi,ati trece ca si prioritate, sa daruiti, orice si oricat, numai s-o faceti cu sufletul si dezinteresat.

Zambetul, uimirea si bucuria din ochii celui care primeste ce aveti de daruit se vor intoarce inzecit la voi, iar la sfarsitul zilei, s-ar putea ca stresul sa fie inlocuit de o stare de bine.

Putem incerca o zi, apoi doua, apoi noua, apoi nouazeci si noua, schimband astfel ceva in noi si in ceilalti.

Oare cati dintre voi, vor darui astazi ceva?

 

 

Daca ti-a placut articolul, distribuie-l, poate se vor trezi cat mai multi oameni!

Te astept cu drag si pe Pagina mea de Facebook, like ul tau imi va umple sufletul de bucurie.

Sursa foto

 

 

 

 

Facebook Comments
Share