Share

Te-am iubit de la inceput si mult timp dupa ce s-a sfarsit!

Te-am iubit cand erai al meu, dar te-am iubit si cand ti-ai mutat cuibul!

Te-am iubit cand erai un cavaler, dar te-am iubit si cand intrai in sufletul meu, uitand sa-ti dai jos bocancii murdari !

Te-am iubit pentru ceea ce erai, dar si pentru ceea ce imi doream sa fii!

Te-am iubit pentru fiecare moment de tandrete, dar te-am iubit si pentru momentele in care mi-ai inundat inima cu lacrimi!

Si dupa atata dragoste, tot nu ti-a pasat! Ai plecat trantind usi, facand zgomot, azvarlind cu noroi, dand cu pumnii in sufletul meu.

Iar eu, ce am facut?

Te-am iubit in continuare, de la distanta, din umbra, in liniste !

De ce?

Pentru ca nu stiam sa exist fara tine, nu stiam cine sunt, ce vreau, cum sa merg mai departe, de ce sa merg mai departe?!

Te-am asteptat, stiind oricum ca nu mai vii, te-am cautat ca o oarba, care nu poate vedea decat prin ochii tai, am murit putin cate putin.

Au trecut pe langa mine zile si nopti, momente si oameni, insa eu n-am vazut, n-am simtit, n-am auzit nimic. Nici nu aveam cum sa vad, de vreme ce eu nu eram acolo, prezentul nu  exista pentru mine. De cand plecasei tu, atarnasem la usa o pancarta pe care  scria:” Sunt plecata in trecut, nu stiu cand sau daca ma intorc.”

Pana intr-o zi cand prezentul a dat buzna peste mine, a fortat intrarea, a rupt lacatele si s-a incapatanat sa ramana acolo, punand atatea intrebari deranjante, la care m-a fortat sa raspund.

Vrei sa-l aduci inapoi, in loc sa-ti tratezi dependenta cu independenta?

Ai schimbat ceva la trecutul tau, cat timp ai stat acolo?

Te lupti cu ce ti s-a intamplat sau accepti totul ca pe o noua experienta?

Iti plangi de mila sau te ridici si o iei de la inceput?

Stii ce este iubirea si respectul de sine?

Esti un intreg sau esti o jumatate?

Ai facut ceva pentru tine, in ultimul timp?

Te-ai intrebat ce vrei de la tine si de la prezentul tau?

Poti lua o decizie singura?

Incepand sa raspund la intrebari, sa dau atentie sufletului meu,  am inteles ca toate raspunsurile sunt acolo, in interiorul meu, ca eu si prezentul meu conteaza, ca sunt atat de puternica, desi m-ai calcat in picioare, ca pot sa ma ridic, desi m-am tarat prin mocirla ta, ca stiu ce vreau in viitor, desi am pierdut timp, stand in trecut, ca pot lua decizii singura, ca vreau sa traiesc astazi, ca merit tot ce e mai bun.

Am pierdut atat de mult timp, plangand in urma ta in loc sa arunc o privire in mine, sa vad daca mai am puls, sa caut prin gunoiul lasat de tine, sa sortez, sa arunc tot ce a intrat in putrefactie si sa pastrez doar valorile mele.

Ai plecat demult, dar sunt mandra ca abia acum am reusit sa inchid usa in urma ta,  sa te eliberez, sa ma eliberez si sa simt clipa prezenta cum imi invadeaza existenta!

Sunt libera, pot, merit si vreau mai mult de la mine!

 

 

Daca ti-a placut articolul, distribuie-l, ca sa-l vada toate femeile!

Te astept cu drag si pe Pagina mea de Facebook, like-ul tau imi va umple  sufletul de bucurie.

 

 

 

 

 

 

 

Facebook Comments
Share