CONSTIENTIZAREA este primul pas in procesul de vindecare al sufletului si de recreare al unui nou scenariu de viata.

E suficient sa fii constient de ceea ce faci, de ceea ce simti, de ceea ce esti, e suficient sa fii prezent in viata ta.

Ce o mai fi si aia, constientizare?

Multi vor spune ca sunt foarte constienti de ceea ce fac, ca sunt prezenti 100% in viata lor.

Serios?

Esti constient de fiecare inspir si expir, esti constient de multitudinea de procese ce au loc in corpul tau, esti constient de gandurile pe care le emiti, esti constient de fiecare pas pe care-l faci?

Un om normal gandeste in timpul unei zile, doar cateva minute, restul sunt automatisme…si aici as putea da o gramada de exemple, de la condusul masinii si spalatul vaselor, la respiratie, mancat, mers, mirosit. etc.

Esti constient de nevoile corpului tau?

Ce sa mai zic de nevoile sufletului?

Te cunosti suficient de bine, incat sa stii ce vrei, ce poti, ce ai nevoie?

Aproape toata ziua, ne aflam in trecut sau in viitor, foarte putin spre deloc, ne aflam in prezent.

Ne trezim fiind ancorati in trecutul mlastinos, care ne tine paralizati sau facand scenarii si planuri pentru un viitor nesigur, care poate nu va veni niciodata, iar clipa prezenta trece mereu pe langa noi in mare graba.

Am citit despre constientizare, am digerat in maniera proprie fiecare informatie, am predat procesul constientizarii, l-am aplicat…insa nu pana la radacini.

Sapand suficient de adanc am dat de rani care inca sangerau, am gasit mocirla altora lasata in sufletul meu, am gasit monstrii ( gelozie, frustrare, furie, ura, rautate), traume, toate laolalta formau un munte de moloz. Am facut curatenie superficiala, pentru ca am retrait momente dureroase si atat de tare m-au durut, ca am preferat sa pun un praf de sare peste ele si le-am pus la conservat.

Mi-am zis in gand, lasa-le acolo, cum am putut trai pana acum cu ele, mai pot si de acum incolo.

De ce sa arunc, cand pot sa le car in spate? Mi s-a spus de atatea ori ca sunt o femeia puternica, incat mi-am asumat atat caratul poverilor mele cat si pe ale celorlalti.

Dar vine momentul cand e bine sa spui STOP !

Eu am spus STOP !

Nu mai vreau sa-mi vad sufletul incovoiat de povara durerii, a neiertarii, a copilariei, a experientelor prost intelese, a unei vieti traite pe jumatate.

Asadar am avut nevoie doar de un pix, o hartie, rabdare, perseverenta si constientizarea a ceea ce faceam.

Aveam nevoie sa stiu cine sunt, ce vreau, ce mi-a fost implementat in subconstient inca din copilarie, cum mi s-a predat lectia iubirii, de ce mi-am invinovatit parintii( am avut o perioada in viata, in care mi-am invinovatit propriul tata, pentru ca si-a permis sa moara si sa ma lase singura), de ce am atras anumiti oameni in viata mea, care era lectia pe care o aveam de invatat atunci cand am inchis capacul unui sicriu mic si alb.

Aveam atat de multe intrebari dar si o teama inexplicabila imi punea piedici, parca voiam sa-mi astup urechile sa nu aud raspunsurile.

Si totusi…am continuat. Si inca mai continuu sa aflu lucruri despre mine, din mine, lucruri ce tin de origini.

Scriu, scriu, scriu, pun toate trairile pe hartie, toate emotiile copilariei, toata durerea lasata de cei care-au trecut prin sufletul meu, toate experientele pe care n-am stiut sa le transcend, toata greselile parintilor, facute din nestiinta sau din cauza anumitor conjuncturi, tot ce a contribuit la formarea adultului din mine. Femeia-adult, care are un copil ranit in interior, femeia-adult care se teme de abandon, pentru ca a amanat atatia ani sa vindece copilul din ea, femeia-adult care a transmis mai departe aceeasi teama, copiilor ei.

Daca avem o rana la nivel fizic, ne ocupam de ea, pentru a-i favoriza vindecarea, de suflet uitam, sperand ca se vindeca singur. NU, NU SE VINDECA… se adanceste, se infecteaza, se extinde, isi pune amprenta pe toata viata ta.

Eu m-am apucat de rascolit, de retrait, de inteles, de constientizat, de vindecat.

Pentru cei care mai pot suporta durerea din suflet, va invit sa puneti un praf de sare peste mormanul de gunoi asa cum am facut si eu, sau daca a ajuns sa arda, puneti osul la treaba si scoateti totul la suprafata.

 

Va urma: Vindecarea sufletului, recrearea mintii- Ziua 2

 

 

 

 

Sursa foto

 

Facebook Comments