Share

Dupa ce am trecut prin ceilalti pasi ai vindecarii sufletului, Constientizare, Asumare,Intelegere si Acceptare… iata ca am ajuns la IERTARE.

Iertarea de sine si iertarea celorlalti.

Insa, inainte de a intra adanc in iertare, as vrea sa va povestesc ceva.

Am scris aceste articole, pentru ca eu sunt in proces de vindecare dar si in speranta ca vor fi persoane care vor scoate rugina din sufletul lor. Ma rog, asa am crezut eu, ca scriind experienta mea, o sa ia toata lumea un pix si o hartie si o sa se apuce de treaba. Se pare ca am avut asteptari… si bineinteles, m-am inselat.

Aseara, am indemnat o prietena sa citeasca toate aceste articole despre vindecarea sufletului. O prietena cu ceva traume din copilarie, cu o viata de familie in care abuzul emotional era fel principal la masa de seara, o prietena care s-a neglijat pe ea si a trait pentru binele celor din jurul ei, care a rabdat si inca mai rabda. Le-a citit, iar la final a spus: da, foarte dragut si adevarat.

Nu m-am multumit cu parerea ei de final, pentru ca nu ma interesa un feedback pentru articole, ci voiam sa vad daca mai poate suporta fara a face nimic.

Am provocat-o la o discutie pentru a afla daca e pregatita sa inceapa un proces de vindecare.

S-a eschivat, s-a facut ca nu intelege ce vreau de la ea, a venit cu un sac de argumente pentru a ma face sa pricep ca ea e vindecata. Cand a venit vorba de asumarea partii ei de vina, mi-a raspuns ca nu cunoaste sa aiba vreo vina. Eu vorbeam de ea insasi, ea incerca sa-mi explice ca relatia ei s-a schimbat in bine. Eu ii spuneam sa-si rascoleasca trecutul si sa-l vindece, ea imi raspundea ca s-a impacat cu trecutul ei si ca s-a schimbat foarte mult… se mintea si pe ea si pe mine,iar eu vedeam asta in ochii ei.

Ma simteam neputincioasa in fata unei minti care o sabota si care venea cu argumente „logice” pentru a nu face nimic, pentru a nu evolua.

Am ajuns cu discutia la copilaria ei si a copiilor ei, la traumele care au lasat rani si urme, la comportamente de astazi cladite pe convingeri si tipare gresite.

Stia ca am dreptate, simtea ca am dreptate si totusi prefera sa fuga de ea, cum a facut-o toata viata.

Astfel, mi-am dat seama ca incercand sa ajuti pe cineva, ii incalci oarecum liberul arbitru.

Cine sunt eu sa imping pe cineva sa-si faca un proces de curatare? Si de ce?

Pentru ca e spre binele lui? De unde stiu eu care este binele unui om?

Binele meu nu este neaparat si binele celuilalt.

Si daca eu am hotarat sa schimb ceva, nu inseamna ca toti oamenii cu traume sunt pregatiti sa o faca. Aparent toti ar vrea un pas catre schimbare, insa frica descoperirii de sine este cel mai mare sabotor. Iti trebuie multa perseverenta sa treci de la un pas la altul, sa vezi fiecare treapta pe care urci si sa evaluezi rezultatele.

Ce-i drept, e mult mai usor sa se schimbe cei din jur….. Toata fericirea sa vina la mine, dar daca se poate fara sa misc un pai.

Si eu am amanat foarte mult aceasta vindecare si inteleg perfect ce simt cei care se eschiveaza, insa mi-as dori sa vad oameni vindecati si fericiti.

Ma ofer voluntar in procesul de vindecare al oricarei persoane care isi doreste sa inceapa, insa nu voi mai trage de maneca pe nimeni. Tu, cel care ai hotarat sa schimbi ceva, striga dupa ajutor.

Dar…zic sa revenim la IERTARE.

De-a lungul timpului am crezut ca am iertat pe toti cei care au intrat si au iesit din viata mea, am aruncat cu iertare in stanga si in dreapta, ca la piata…. Vrei iertare? Ia de-aici ! Doar ca am iertat din gura, din minte, nicidecum din suflet.

Ba chiar spuneam cu voce tare si cu flacari care-mi tasneau din ochi: te-am iertat !!!

Si cu cat „iertam mai multe persoane”, cu atat povara era mai grea, mai toxica si mai urat mirositoare.

De fapt, i-am mintit si pe ei si pe mine, ca doar e simplu ca dai din gura.

Cum sa poti ierta pe cineva, atat timp cat nu ai inteles scopul lui in viata ta, atat timp cat nu te-ai pus in papucii lui, atat timp cat nu ai acceptat durerile pe care ti le-a provocat?

Cum sa poti ierta pe cineva atat timp cat nu ti-ai asumat bucatica de implicare sau de vina?

Cum sa poti ierta pe cineva atat timp cat nu te-ai iertat pe tine?

Vrei sa ajungi la iertare, atunci cauta si celelalte articole, pentru a incepe intr-o ordine( primul articol din aceasta serie este Mi-am pierdut mintea dar imi vindec sufletul…).

Asadar, apuca-te de iertare cand ai ajuns intr-un echilibru TU cu TINE.

Incepe cu iertarea de sine, abia atunci cand ai inteles unde ai gresit, cand ti-ai reconfigurat atitudinea fata de propria ta persoana.

Daca vei continua sa te minti sau sa te maltratezi singur, nu va functiona, ba dimpotriva vor aparea cat mai multe persoane pe post de OGLINZI…. si iar ti se va intoarce viata cu susul in jos. Si atunci mintea ta va striga: Ehhhh, vezi, ti-ai pierdut timpul degeaba !!! Nu functioneaza!!!

BA DA, functioneaza, insa invata pasii… e ca la vals.

Si daca ai reusit sa te ierti pe tine, restul e floare la ureche.

Iarta, pana cand ai sa devii tu insati iertare.

Multumeste fiecarei persoane care face sau a facut parte din viata pentru lectia pe care ai invatat-o, pentru drumul pe care l-a parcurs alaturi de tine, pentru ca a facut efortul sa-ti tina oglinda in fata. Si apoi… IARTA-I.

Iarta-i cu sufletul, iarta-i pentru ca ti-ai invatat lectia, iarta-i pentru ca au venit cu un scop in calea ta, iarta-i pentru ca au si ei o rana in suflet, poate mai mare decat a ta.

Oamenii care ranesc alte persoane, nu sunt oameni rai, ci sunt oameni raniti la randul lor sau cu poveri imense in suflet.

Au fost multe momente cand voiam sa iert si ma trezeam spunand: De ce sa-l iert, nu merita, mi-a facut prea mult rau ! Daca-l iert, crede ca-s proasta ! Sa-l ierte Dumnezeu, eu nu pot !

Insa iertarea o faci pentru tine.

Esti imbacsit de energiile celor pe care-i tii legati de tine prin ura, ranchiuna, gelozie, resentimente….

Cum vrei sa urci urmatoarele trepte cu bagajul imens, intrat in putrefactie si gata sa erupa ca un vulcan ?

Daca poti sa faci acest proces al iertarii face-to-face, fa-o ! Daca nu poti, din diverse motive, fa-o in stare de meditatie, cu fiecare persoana in parte.

Orice iertare autentica, va contribui la ruperea legaturii energetice pe care ai avut-o cu respectiva persoana.

Cere-i divinitatii sa taie aceste legaturi care-ti fura energia si vei observa fiecare proces de iertare si de taiere, te face mai usor si mai liber.

Recupereaza-ti bucatile de suflet pe care le ai imprastiate la toti cei pe care nu i-ai putut ierta.

 

Cum spuneam si in alt articol, nu vreau sa crezi nimic din ce indrug eu aici, incearca si apoi hai sa ne contrazicem !

 

 

Sursa foto

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Facebook Comments
Share